Luare-aminte

Pune lumină în ac și coase întuneric
Fă înveliș de veșnicie pentru trupul ei angelic
Îngroapă-i alături amintirea și soarta
Uită-ți dorul și acceptă-ți fapta.

Revino din adânc și suflă în vânt primul gând
Întinde-ți sufletul și înalță-l dinspre mormânt până când
mâna nimicului mângâie conștiința
și-ntr-un ochi sfânt renaște credința.

Primesc ofrandă veșmântul ființei ce m-a stins
Renasc în tine de sub suspine și ție mă las învins
Îmi deznod existența din aceste ațe
să mă mai ții o dată în brațe.

Luare-aminte să mă ferești de tot ce nu-i,
să îmi urmezi sensul și să nu dai socoteală nimănui;
să mă urmezi și să nu asculți nici un îndemn,
să nu minți și să mă porți strâns sub stern.