M-aleargă vina printr-un crâng pustiu
Lesne mă alint, gândul să-l înviu
Să-mi ardă candela iluminând nimicul
Că tot ce-a mai rămas sunt eu și timpul.
M-aleargă vina și-n lanțuri vrea să mă lege
C-am osândit suflete ca nebunia să-mi drege
Și când s-au risipit privirile, am amuțit în surdină
Mi-au asuprit gândul, lepădându-mă de vină.
Emanuel Ștefancu 