Cine știe ce este viața?!

Conform ființei mele, viața poate fi o percepție temporară, o translatare proprie a informației și compartimentată. Categorisesc și clasific lumea pe care o experimentez. O aprob, o neg, o pun sub semn de întrebare. Curios, caut răspunsuri și urmez firul propriei narative. Privesc spre trecut, spre viitor, în prezent. Visez, trăiesc, îmi amintesc. Continui să exist. Respir pentru a supraviețui. Sunt om, zoon politikon: o mașinărie biologică generatoare de gânduri strâns legate între ele care se succed. Sunt omul care caută coerență. Compun gândurile, le translatez în limbaj propriu internalizat, exteriorizat. Experimentez lumea interioară, exterioară și le plasez în timp și spațiu. Scriu paragrafe; înlănțuiri de cuvinte compuse din litere aranjate în conformitate cu actul comunicării. Particip la dialog și aduc la cunoștință propria existență. Influențez direct/indirect, voit/involuntar, conștient/inconștient. Funcționez în intervale. Delimitat de extreme. Gândesc dualist și cauzalist. Sunt un efect cauzat și totodată o cauză pentru efect. Subjugat trăirilor, nevoilor, dorințelor caut coerență. Potrivesc puzzle-ul vieții proprii cu puzzle-ul comunității și al lumii. Mă îngrijesc după propriul crez impus existenței personale de a conviețui responsabil, etic, moral, conștient de sine și de mediu cât și sincer față de sine și de lumea exterioară. Astfel, atitudinea manifestării mele interioare, exterioare este un index al coerenței. Prin sinceritate și prin dialog cunosc despre sine și despre lume. Îmi îndeplinesc rolurile, sunt respectuos, am o viziune, sunt într-o misiune, cu valori, cu obiective, cu direcție și cu dorință.