„zEu”

(I)
„Cine e inamicul?”
Ăla micu’,
de respiră greu?
E tovarășul meu
și e Zeu.
Zice că-i evreu
și vrea să conducă lumea.
Culmea,
și eu vreau la fel,
dar eu sunt ateu
și nu cred în el,
dar cred în Eu.

Ne știm de mici,
de când cochetam cu nimicul.
Aici,
a fost tot timpul.
Într-adevăr,
de când am mușcat din măr,
eu sunt inamicul
și sunt un pericol.
Sunt omul-individ,
cât și omul-specie
care călătorește prin vid
și provine din sălbăticie.

Inamicul văr,
cunoscut ca și Nea Văr,
el mă știe-
că nu-s pus pe măgărie
că am toate țiglele pe magazie.
Când exclam „Ce porcărie”,
știe că sunt pus pe veselie.
Când exclam „Ce prostie”
Știe că nu-mi trezește nici o reverie.
Știe-
precum și eu cunosc
că e dependent de mosc
și de liturghie:
„Eu”-
ce porcărie
„zEu”-
ce prostie

(II)
Sunt un Zeu evreu
și vreau să conduc lumea.
Culmea,
și tu vrei la fel.
Facem exces de zel,
începe lupta.
Stilul: dansul ploii;
să crească roada,
să iasă mușuroii.
Atac major, în forță
să punem mâna pe torță,
să fim olimpici
și buni la toate;
trăind în exclusivitate.

Facem exces de țel,
începe gândul.
Stilul: sufixe abstractizate
își așteaptă rândul
să fie cântate
la violoncel
de către neolitici
care se vor mitici,
să devină antici,
să rămână în istorie,
plini de glorie.
Dar, suntem doar niște pitici
atât de mici
că îmi stau pe creier.
Nu mă cred eu vreun greier,
dar dacă faci liniște,
mă auzi cum cânt în miriște.
O fi de la bwabă-
Mă duc să-mi iau o gumă,
să-mi iau și-o geacă.
Tu rămâi aici în groapă.
Pune mâna pe lopată
și sapă, sapă, sapă
Ai găsit aur?
Te cheamă Graur?
Ia nu mai mânați voi
Ce-ați găsit în noroi?
E bun, vă place?
E copt, dă roade?
Îmbrăcați la 4 ace,
pe dinăuntru tot vă roade
că sunteți falși,
nesinceri,
monstruoși,
dar nu așa ajungeți maiestruoși.
Dezastruoși,
oameni imaturi,
cu fițe și figuri,
niște copii
dădăciți
ori neiubiți
trăind în patriarhii
(că-i a lor,
că nu-i,)
aleși de popor
sau la un cui,
sus-puși
supuși,
nevrotici,
patriotici,
hipnotici,
despotici,
osmotici,
haotici-

Ați visat că schimbați lumea
V-a schimbat tot ea, e culmea.
Am visat că ne schimbăm
Ne-am schimbat, nu mai visăm.