Anhedonie

Inimă, inimă, râs nervos
Sunt un filosof.
Ăsta este rolul meu.
Filosofia este munca mea;
ea este Eu.
Scrisul este etica-
Și am să scriu mereu
câte ceva,
pe undeva,
un text sau poezia aia,
care vine de nicăieri
și te dă gata.
Așa e ea, filosofia.
În anhedonie mă cufundă deseori;
în străfundul ființei mele, dincolo de nori.
Din miliarde de trilioane de stele
eu văd doar un răsărit și un apus
Două cuvinte, în retrospectivă
Dar doar unul când e spus.

Tu, filosofie
Te aștept în vie
Unde cresc strugurii
Unde se iubesc cei vii
Prin tine văd
Unu și doi
Eu și tu
Noi-
Scriu câte stele sunt pe cer,
Adică cinci mii, hai fă-mă să sper
tu, filosofie faci paranghelie
Ești single, te scot la un date?
Am glumit, nu sunt vreun parazit
Tre doar să-ți spun ceva
Dacă vrei să fii cu mine,
trebuie să-mi juri iubire
Și oricât trăim
Să ne iubim
Să ne dorim
Să ne fie bine
Eu, filosof
Tu, filosofie
Eu – filosofes
Tu – conștiința este cunoaștere care se implică pe sine.

Vai, tu, filosofie,
Ce gânduri aduci tu mie
Mă ții treaz cu orele
Îmi tocesc degetele
Scriindu-ți odele
Tu, filosofie ești o nebunie
Ești cum îmi place mie
Să iubesc timpul ce-l trăiesc printre rânduri
printre gânduri.
Ești marfă rău
Cu decolteul tău
Ești dependentă, zău!
Îți muști buza,
Ești ca Medusa
Sunt stană de piatră
Cu privirea ațintită, idolatră
Neclintită privești către mine
cu umerii lați, cu picioarele depărtate,
cu brațele în șold, cu bărbia ridicată
cu privirea sigură, dreaptă,
sinceră, încrezătoare, dominantă.
Te iubesc, te doresc
Vreau să dansez cu tine,
să ne simțim bine
Vreau să renasc, să fiu vesel
alături de tine,
tu, filosofie
odă de aur,
al meu tezaur
singura ființă pe care Eu o iubesc
Filosofie, te doresc.