Ești copilul nostalgic, melancolic, cu probleme familiale și constant singur. Ești tânărul de sub masă care, în molecula tăcerii pistruiată de-a lungul periților, se juca cu mașinuțe. Tu ești acel suflet care, în pofida neșansei, a neajunsului, a sărăciei și a gustului amar lăsat de oameni, de viață, tu îți puneai bazele unei noi lumi. Tu pregăteai lăcașul unei integrări transpațiale, a unei călătorii transdimensionale ce căuta să subjuge nimicul și ființa și să le readucă într-un trup androgin. Tu ești creatorul meu, al tău și al acestui mit cosmogonic. Tu clădeai noi ziduri. Tu înălțai piloni de susținere lungi de treceau de văzduh și care mai apoi au urmat să unească lumea. Tu ești sufletul din trupul copacului meu despre care am tot scris.
Când îți spuneam odată în gândul tău frumos și vesel „Of, tu copil, ce floare, cum te-a răsădit soarele și ploaia, zbătându-se pentru un curcubeu.”
Tu ești copil și inocent.
Râvnește la al tău capriciu.
Am mai fost aici. Mi-am vorbit. Mi-am alinat gândurile. Și acum îmi alin gândurile precum mi le-am alinat și ieri:
E o căutare, o acțiune nevinovată care se propagă prin aparența probabilă a unui ecou necesar și redundant. E un mugure adânc sădit în creier care nu înflorește niciodată. E un gând precum țin aceste degete împreunate formând Sfânta Treime și spunându-ți „Uite ce am aici”, iar acolo e nimicul și, totuși, stau și mă gândesc ce poate fi; ce sens are, încotro? Am fost aici și revin ori de câte ori îmi doresc mai mult. De ce îmi doresc mai mult? Este absurd și, totuși, încerc să mă mențin disciplinat să am bani mai mulți, să fiu sănătos și să arăt bine, să arăt că pot. Trebuie să accept că e prea mult pentru mine. Și dacă nu e prea mult pentru mine, atunci e bine ce fac și trebuie să sper că va veni un moment în care voi face această rutină din automatism și atunci voi fi mulțumit. Atunci voi trăi în prezent și voi fi fericit.
Doar auzindu-mi vocea interioară relatând acea ultimă propoziție mă face să râd. Ce nebunie! Sunt un Sisif. Oricum aș da-o, tot Sisif rămân. Vreau să fiu relaxat și degajat și să spun sec „Viața e absurdă”, dar ori și cum aș da-o, rămân același Manu încordat și îngrijorat. Cum pot oamenii să își impună o rutină și să nu fie îngrijorați constant că în orice moment pot claca, se pot devia de la disciplină și să revină la vechile obiceiuri? Or așa o fi și ei: constant îngrijorați.
Un loc umplut cu nimicul a ceea ce nu e și nu poate fi definit – cam asta e nebunia din capul meu. Sunt un hamster într-o rotiță – mă mai opresc, mai beau apă, mă mai vaiet și apoi stau cu spatele pe paie și cu burta la neon. Și, deodată, SIMT nimicul cum se umple și iar o zbughesc pe roată. Mă înnebunesc conștientizându-mi tiparul. Aș vrea să nu știu ce fac. Aș vrea doar să fac și să devin stigmatul.
Eu sunt acest copil. Cu blugii largi, cu papucii rupți, cu mânecile strânse-n palme și cu gândul în altă parte.
Suntem noii veniți ai noii noastre lume
În văzduhul nemurii ne-am regăsit pe culme
Chipuri ce privesc în disconfort dansul nostru furibund
Ne gândesc, ne simt imensa nebunie din străfund.Noi am venit în pripă, pe furiș
13 Nov 2021
Necunoscând lumea lor ascunsă în aluniș
Aluniș pribeag în formă, dar enorm în simț
Ne-am deschis inimile când luminile s-au stins.
Every magic tree that’s been good to me and shadowed me from the heat of the summer
Every tiny bee that kept annoying me and waking me up from the slumber
I am thankful to all of you, for the pain and joy we’ve put me through
I’ve learned to love, to show me gratitude and to no longer sodomize my childhood.
I see my reflection, I transpose its intention from having a think to becoming a thing
As I entry the ring to put up a fight for my inner big brother to bring him pride
And so I dance on my stage to free up my soul from the habits I own, but they’re starting to rage
They turn on a dime craving for more, praying for that good time-
Forfeit me control!
I panic (I panic), I close up my eyes
Atlantis (Atlantis) is where I have died
He knows (He knows) – sleep is the key
“Let the mind drip” – My pants I shall pee.
Emanuel Ștefancu 