Am decis anul acesta să revăd anime-ul Bleach. Mă bucur de această decizie. Atât de multe amintiri mi-au fost aduse din liceu. Cu fiecare episod, am trăit din ce în ce mai intens. Fiecare bătălie s-a îndesat alături de mine în carapacea proprie și rece menită să mă apere de sentimente de care sunt străin.
Totuși, acest episod 283, mi-a ciobit pereții. Fiind un needucat în relaționarea cu emoțiile, m-am ascuns în spatele a 2 puncte și 2 paranteze – „:))”. Singurul pansament pe care l-am găsit a fost să împărtășesc acest moment cu alții. Dar puțini sunt și dintre puțini, și mai puțini au răspuns; chiar nimeni.
Coyote Starrk, un caracter cu care m-am identificat puternic.
Mă doare să știu că va muri.
Din totdeauna a fost singur.
Și-o împărțit sufletul în 2 numai să nu mai fie singur și, acum, entitatea pe care și-o creat-o pentru a-i alina singurătatea va muri și va rămâne, iar, singur.
Ea a murit și, acum, va muri și el… singur.
Recitându-și vechea mantră…
„Nu sunt singur”
Emanuel Ștefancu 