O lume pierdută

Nu mai e fofortă-n priviri

E urma ta uscată

Lăsată-n amintiri.

Un iaz fără valuri

Te scurgi mocnit într-un suspin

Te-am indignat la vaduri

Să mai fiu puțin.

Purtători ai vinei

Amândoi în neputință

Pe buza ghilotinei

Lucești dorință.

Un mănunchi de simțuri

Așchii sărite dintr-un vis

Verde-crăpat în chipuri

Într-un ciot te-ai stins.

Și-a rămas doar tină –

Ani pentru picior și mână

Ca să-mi doresc lumină

Să fim țărână.

Published by