Ce vreme s-a mai pus de pază
Peste chitanțe pătate de sânge
Anii ce i-am adunat
Mi-au fost dați de îngeri.
Doar 9 raiuri au apucat a trăi
Două zeci și nouă de iaduri le-am oferit
Trăim prin rapoarte
Iar măsura ce ne-o dăruim.
I-am îngenunchiat pe toți
Încă de când eram copilandru
Era cald și liniște
Dar acum, nimic nu mai este tandru.
Estimăm ce n-am putut trăi
Validăm doar să zâmbim
Pânze albe atârnând ca tablouri
Uită-te la ce-am putut să fim.
Emanuel Ștefancu 