Ființă (I)

Nu stiu ce am reușit să exprim,
dar surâd.

Nu e vorba de vreun instinct
de autoaparare –

Ideea este că eu simt
o mulțumire mare;
că ești prin preajmă,
că reușesc să mă înțeleg
cu cineva ca tine.

Și de-a lungul timpului
am fost atât de dezamăgită de viață,
întrucât am devenit paranoică.

Și acum simt
că dacă m-aș bucura prea tare
aș strica un echilibru.

Ar veni karma și ar spune:
“Te-ai bucurat prea mult!
Ia și puțină suferință!”
Și nu zic de suferință
în legătură cu tine,
ci cu oricine, cu orice.

Uneori, am impresia
că, dacă mă bucur prea tare de ceva,
altceva o să se întâmple aiurea, după.

Nu neapărat cu acel lucru de care m-am bucurat,
dar cu orice.

O boală psihică –
Probabil.