Am scămoșit-o

Eu, sub umbra ta mă orânduiesc și îmi aștern jucăriile după bunul plac. Mă prefac că nu te mai cunosc, că-mi ești străină, că nu am nici o vină. Mă pun în genunchi și mă târăsc pe sub masă, să mă ascund de tine. Dar tu, cu privirea curioasă, mă urmărești tăcut și îmi zâmbești cuminte. Eu știu că te prefaci și că nu înțelegi, cum nici eu, distant, nu vreau să pleci. Tu te ridici, cu genunchii înroșiți îmi întorci spatele și dai să ieși pe ușă. Te privesc plecând, iar la fiecare pas pe care-l faci, simt cum inima ezită să mai bată. Tu, apuci un ultim pas înainte de a trece de prag. Iar eu, în ultim moment, înainte de a te pierde, am izbutit. Mi-am dezlipit mâinile de pe jucării și am pornit după tine. Te-am prins de un picior și, cu mine atârnând, mă cărai ca pe o scamă.