Neom

Cum gândești, frumos și vesel
Copacul meu bătrân obosise
Cedase, se alungise până la pământ
Se rugase la ploi ca un flămând.

Căzuse-n țărâni, se sfărâmase
Pic cu pic: cenușă
Se-ntinse pe pământ
Și tânjise la ușă.

Râvnește să-l asculți
Râvnește să-l ascunzi
Râvnește să-l alungi
Râvnește la al său capriciu.

Copil și inocent
Florile-i căzuse
Frunză cu frunză
Murise.

Of, tu copil
Ce floare, cum te-a răsădit
Soarele și ploaia
Zbătându-se pentru un curcubeu.

Furnici, ca sâmburii de mici
Mi-ai oferit fântâni în care să mă scald
Să cresc cât o salcie
Pletoasă, înaltă și iubită.

Am fost om, acum neom
Rânjesc la albastru, visez la alb
Mor după roșu
Mă resemnez la negru.

Culorile mă duc la somn
Ce vis frumos cât un gând trist
Văd în tot nimicul
Și-n mine mai puțin.

M-au ros papucii
Am colindat fiarele
Le-am cunoscut, m-au devorat
M-am contopit cu zările.

Furasem dintr-un pom
Un măr, necopt
Vrăjisem minți
Și rămăsesem fără dinți.