M(n)e(g)ru

Ce negru e în ceașcă?
Ce-amar mă roagă să m-apropii?
Să sorb dintr-un tăciune?
Să mă-mbii cu smoală?
Varsă-te mai bine
Tocește-ți toarta toată
Nu vreau să mă tenteze
Aroma existenței…
Când lumea pentru mine-
E toată moartă.

Dar negru-i negru.
Mi-amar în orice simț
Dar când metalul rece
Mă roagă să-l ating
Să-l ridic și să-mi presar
Firicele de argint; iubire încubată
Și să amestec – alb cu negru
Că așa-i și viața noastră:
Un firicel de alb într-o mare-ntunecată.