Prigoare

Eu sunt greșeala divină ce s-a născut din măr
Sunt prigoarea ce I s-a așezat pe umăr.
Sunt flama stinsă ce absoarbe lumina și naște noapte
Sunt certitudinea răului și-a lucrurilor întunecate.

Eu sunt doar trupul și mândria omului ce nu-i
Sunt doar blestemul și strigătul nimănui
Sunt mâna de plumb ce ne-apasă pe piept
Sunt vocea nebunului, a omului defect.

Eu sunt năpasta, coșmarul meu profund
Oricât încerc, mă-nvârt într-un rotund
Sunt suferința zeilor, un suflet înaripat
Menit să urc, aleg să uit și să decad.